Am un obiectiv. Ce fac cu el?

Îmi stabilesc un obiectiv. Îmi doresc să ajung undeva. Sunt aici, în punctul A (întrebarea) și vreau să ajung în punctul B (răspunsul). Dar undeva pe drumul dintre A și B ajung într-o zonă în care nu mai știu ce să fac. Parcă lucrurile nu funcționează după cum mi-aș fi dorit. Uneori chiar mă gândesc că nimic nu mai funcționează și că m-am blocat într-un așa hal, încât chiar nu o să mai ajung în acel obiectiv B pe care mi-am dorit atât de mult să-l ating. Și mă supăr, și mă frustrez, și ori mă învinovățesc pentru asta, ori dau vina pe alții (conjunctură, familie, prieteni, economie, Guvern, etc.), ori ambele 🙂 . Recunoști scenariul?

Și atunci, ce-ar fi să iau situația ca atare, să o accept, să văd ce pot să fac mai departe din punctul în care am ajuns. Să intru în joc! Să mă bucur, cu alte cuvinte, de drumul pe care am pornit de bună voie, de la A la B. Și ce să vezi? Minune! Descopăr după multe alte nedumeriri și blocaje, că am ajuns la un alt și nou răspuns: C! Și poate chiar acolo era și mai bine să ajung după toată strădania.

frunza cer

Important este să ne bucurăm de ceea ce putem găsi în calea noastră spre obiectivele pe care ni le propunem. Să fim deschiși, să ne deschidem spre necunoscut. Până la urmă, cine știe dacă ceea ce ne dorim astăzi, va mai fi valabil și mâine? Unii vor spune că asta înseamnă că suntem pierduți, că nu avem un țel în viață, că nu suntem constanți. Așa, și? În loc să facem presupuneri cu scenarii pesimiste, haideți să ne bucurăm de viață, de ceea ce ne oferă un drum necunoscut. Pentru că, până la urmă, care sunt lucrurile constante, perfect cunoscute și previzibile în viață? Știm vreodată cu siguranță unde vom ajunge mâine, peste o săptămână, peste un an, peste 5?

Ne stabilim obiective, este ok, știm ce vrem. Dar pe drum ne putem răzgândi, putem alege altceva. Și este și asta ok. Trăim vremuri ale schimbării, cu toții ne schimbăm. Și în loc să ne cramponăm de faptul că nu am ajuns acolo unde ne-am propus inițial, ne putem bucura în primul rând de drum, de experiențele oferite pe parcurs și de ce nu, de ceea ce am devenit noi înșine pe parcurs.

Drum bun! 🙂

Fericirea este o cale, nu o destinație

Leave a Comment