Eu cu mine – episodul 2 – “Mă judec, mă învinovățesc”

În primul episod am făcut o mică introducere despre lucruri care s-au întâmplat în viața mea, lucruri din care am avut multe de învățat, și de ce nu, pot avea de învățat și alți oameni care poate trec în aceste momente prin experiențe similare. În episodul de astăzi voi scrie câte ceva despre “mă judec / mă învinovățesc”. Că până la urmă… cine nu a făcut-o? Știti la ce mă refer: “Am greșit! Am făcut o mare prostie! Cum am putut să fac / spun / gândesc așa ceva?”.

Unii ar putea numi asta ca și gândire constructivă. Ok, dacă crezi cu adevărat că propria învinovățire te face să mergi mai departe în direcția care-ți este absolut benefică, foarte bine. Ține-o tot așa! Însă din proprie experiență spun că asemenea afirmații pe care ți le faci aproape inconștient, îți subminează respectul de sine, încrederea în tine și mai ales iubirea de sine la care m-am referit și cu alte ocazii.

Crezi că nu ești destul de bun/ă, crezi că greșelile din trecut nu se mai pot repara, că esti vinovat/ă pentru tot ceea ce s-a întâmplat… Păi dacă este așa, atunci când anume vei fi destul de bun/ă, cum vei ști că ai ajuns la acel moment în care totul va fi OK pentru tine? Poate niciodată! Trecutul nu îl mai poți schimba orice ai face tu acum, în prezent, sau în viitor. Iar în viitor oricum nu poți ști ce se va întâmpla. Așa că lasă trecutul deoparte, fă tot ce poți mai bine în prezent, și lasă-te surprins/ă de viitor. Și mai ales, acceptă că există lucruri pe care nu le poți schimba sau influența. Acele lucruri deci nu are rost să te preocupe în mod deosebit. Îndreapta-ți atenția către lucrurile pe care le poți face acum! Pas cu pas, de la mic la mare. Și adu-ți aminte de energia pe care o emiți în Univers. Gândind “critic” față de tine însuți, nu faci altceva decât să emiți în Univers ideea că nu ești destul de bun/ă, deci vei atrage lucruri și oameni în consecință. Adu-ți aminte de Legea Atracției. Ești ceea ce gândești! Sau… ceea ce gândești, vei deveni!

Dacă tu nu crezi că ești destul de bun/ă, de ce ar crede alții asta? Dacă tu nu te iubești pe tine așa cum ești, de ce ar face alții asta pentru tine?

Cred în ideea în care mintea este o unealtă pe care o putem folosi în favoarea noastră, lăsând inima să ne călăuzească înspre liniștea noastră interioară. Din păcate, de multe ori mintea este cea care ne face pe noi unealta ei. Haideți să învățăm împreună să facem diferența între mintea ca unealtă de folos și mintea care ne guvernează faptele și viața! Cum ar fi? Inima nu ne va judeca și nu ne va învinovăți vreodată, așa cum mintea știe prea bine să o facă. De unde vine iubirea și de unde vine frica, teama, judecata, învinovățirea? De ce anume ai mai multă nevoie? De iubire sau de frică? Spun frică, pentru ca ea este esența judecății, învinovățirii, nefericirii pe care noi singuri ni le provocăm. Alege între minte si inimă! Alege între frică și iubire! Ești liber să alegi, în fiecare moment al vieții! Pentru că nimeni, niciodată, nimic nu trebuie!

Leave a Comment