Eu cu mine – episodul 5 – “Mi se întâmplă lucrurile de care îmi este cel mai teamă”

Nasol! Zici într-o primă fază… Păi de ce? Eternul “de ce?”. Sau, după caz, “de ce Doamne?”.

Și pentru că tot veni vorba astăzi, într-o întâlnire, despre voința lui Dumnezeu (știți, ăla care este de obicei “responsabil pentru ceea ce ni se întâmplă”… 😉 ): Atunci când ne gândim sau spunem ceva despre noi sau despre situații în care ne găsim, întreg Universul ne răspunde cu “DA, ai dreptate!”.

Exemplu: “Am parte numai de experiențe nasoale!”. Răspunsul vine: “Da! Ai dreptate!”. Că doar-doar vom găsi de cuviință să tragem vreun folos din asta. Că poate vom înțelege în vreun final că este totuși ceva acolo, ceva de învățat, de experimentat.

Dar, totuși, de ce mi se întâmplă mie fix lucrurile de care îmi este cel mai teamă? Păi pentru că tu le atragi! Să mai aduc aminte de Legea Atracției? Să mai spun că ești și ți se întâmplă ceea ce gândești? Dacă stai cu frica-n sân că “dacă mi se întâmplă cutare lucru?”. Universul își va răspunde: “mda, ia hai să vedem cum ar fi dacă…”. E de acord cu tine, așa funcționează el. Îți oferă lucrurile la care te gândești mai mult, acele lucruri spre care îți focusezi atenția. Nu va înțelege că deși te gândești în majoritatea timpului la ceva nasol, tu de fapt îți dorești altceva. De unde să știe că tu emiți semnale “pe invers”?

Hai să ne gândim pozitiv! Ce zici? Să transmitem în loc de “N-aș vrea să mi se întâmple”, gândul că “Îmi doresc să… “. Apoi, pasul următor, să gândesc ca și cum am deja lucrul acela pe care mi-l doresc, că mă aflu deja acolo. Și să mulțumesc pentru asta. Să fiu recunoscător/oare. Universul n-o să te contrazică. Am învățat că până și atunci când spun o rugăciune, să încep cu “Mulțumesc pentru ceea ce am deja!”.

thank-you-490607_1280

Leave a Comment