Nimeni, niciodată, nimic nu trebuie

2 ferestrePentru că fiecare din noi are in viaţă ceva ce se numeşte liberul arbitru.
Suntem cu toţii rezultatul propriilor noastre alegeri. Fie că ne dăm seama, fie că nu. Fie că acceptăm asta, fie că nu.

Şi evident că este mai simplu să dăm “vina” pe alţii de multe ori pentru ceea ce suntem, pentru ceea ce facem în viaţa de zi cu zi. Pentru că de multe ori alegerile le facem în cadrul unor situaţii deja date, preferăm să pasăm responsabilitatea către ceva sau cineva din exteriorul nostru.

Asta înseamnă că liberul arbitru vine la pachet cu asumarea responsabilităţii pentru ceea ce alegem să facem. Da! Alegem! Chiar şi atunci când factorii externi, lumea din jurul nostru ne poate împinge să facem ceva anume. Chiar şi atunci când trăim cu impresia că avem un destin scris acolo, undeva, că suntem predestinaţi să …

Am invăţat încă de mici copii că trebuie să facem “aşa” si “nu aşa” pentru că “aşa este bine”. Ideea de bine / rău ne-a fost definită de alţii, şi de aici ne-am obişnuit să facem lucruri in viaţă pentru că “aşa trebuie”.

Şi când ne punem mintea la contribuţie întrebându-ne despre bine şi rău, despre trebuie şi nu trebuie, totul se complică. Începem să ieşim din zona de confort. Ne dăm seama că unele alegeri nu ne aparţin. Şi asta pentru că am învaţat că unele lucruri “trebuie”.
Începem să ne vedem pe noi ca entitate distinctă faţă de cei din jur. Eu, ca şi entitate distinctă, o picătură în oceanul pe care îl numim Univers. Dacă Universul este întregul, eu, picătura din el mă mişc, aleg, desenez propria mea existenţă împreună cu celelalte picături cu care intru în contact.

Odată ce mă văd ca şi entitate distinctă şi imi dau seama că există o diferenţă între propriile alegeri si alegerile determinate de alte entităţi, de mediu, de circumstanţe, etc., de aici de fapt începe propriul meu drum, drumul conştient al vieţii mele.

Conştientizez că există alegeri ce vin din interiorul meu, acolo unde există Divinitatea din mine, şi conştientizez că există alegeri determinate de mediul exterior.

“Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă si a zis: “Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, Iar din pomul cunoştintei binelui si răului să nu mănânci” – Geneza 2:15-17. Adică primul om a avut de ales. I s-a poruncit dar el a ales să facă altfel. Pentru că aşa este omul, de la Adam încoace. Alege după cum crede el la momentul respectiv. Că sunt bune, că sunt rele, consecinţele care vin odată cu alegerile fac parte din experienţa noastră de viaţă. Viaţa ca rezultat al propriilor noastre alegeri – influenţate de factori externi sau nu.

Leave a Comment