Tu pe cine iubești mai mult?

siluete cu stelutze

Cu toții am afirmat măcar o singură dată în viață: “iubesc pe… “, măcar în gând, și tot am făcut-o. Fie că a fost vorba de cei dragi din familie, fie prieteni, fie parteneri de viață sau de muncă.

Dar despre ce fel de iubire este vorba? De multe ori ne gândim că iubirea poate fi de două feluri: cea pe care o purtăm față de partenerii noștri de cuplu și cea pe care o purtăm față de cei dragi din familie sau din anturajul nostru.

Și dacă nu este chiar așa? Nu cumva iubirea este și atât? Poate doar modul în care o manifestăm diferă. Este sau nu este. Suntem capabili să o dăruim sau nu. Să o dăruim! Nu să așteptăm să ne fie dăruită, împărtășită, chiar dovedită dacă se poate. Asta chiar înainte de a face și noi un pas înspre a ne exterioriza sentimentul.

Iubirea ajunge de multe ori să fie tratată ca pe o afacere: dacă tu vei face cutare lucru sau te vei comporta într-un anume mod, atunci și eu voi face ceva în schimb, și eu voi fi mai fericit, etc. Majoritatea oamenilor se supără atunci când cei dragi nu fac așa cum vor ei, sau ce vor ei să facă. Cu alte cuvinte, condiționează persoana “iubită” cu speranța că așa vor fi mai fericiți. În acel moment confundă iubirea cu aprobarea egoului lor. Așteaptă dovezi de iubire, iar dacă nu le primesc, se simt frustrați.

namasteÎnsă iubirea reală este sinonimă cu acceptarea necondiționată a tuturor ființelor din Univers, așa cum sunt ele. Este iubirea divină, cea care există în interiorul nostru, al tuturor. Pentru mine, cel mai frumos cuvânt pe care l-am auzit este salutul “Namaste!”. Acesta spune cu alte cuvinte: “scânteia divină din mine salută (se înclină în fața) scânteii divine din tine.” Ar fi atât de frumos să fim în stare să recunoaștem că există Divinitatea în fiecare om pe care-l întâlnim în calea noastră!.

La fel ca în exercițiul cu ceapa, dacă dăm la o parte straturile exterioare pe care ni le-am făurit de-a lungul vieții, vom găsi acea scânteie divină, vom găsi iubirea divină care așteaptă acolo ca să fie eliberată spre lume. Nu vorbesc aici despre iubirea ca și emoție, adică ceea ce este temporar, ceea ce este ca o energie în continuă mișcare. Ci iubirea ca atitudine, ca stare de spirit, aceea care aduce cu sine o pace interioară. Aceasta este în special similară cu dorința ca celălalt să aibă toate lucrurile de care are nevoie. Și mai ales, iubirea de sine. Pentru că dacă nu ne iubim pe noi înșine, de unde să avem iubire pentru alții? Nu putem oferi ceea ce nu avem deja pentru noi înșine.

Oamenii în general au nevoie de companie, și confundă această nevoie cu iubirea, caută iubirea nu pentru a o împărtăși, ci pentru a obține o satisfacție personală, pentru a-și îndeplini o nevoie a egoului.

freePropune-ți să îi iubești pe cei din jurul tău așa cum sunt ei in realitate, nu așa cum ți-ai dori să fie. Nu îngrădi celui de lângă tine libertatea de a se manifesta așa cum este. Ne este de ajuns că societatea în care trăim ne învață că este bine sau nu este bine să facem un lucru sau altul, mai ales cum anume să-l facem, cine anume este cel mai bine să fim. În cazul în care nu ne conformăm, suntem marginalizați, arătați cu degetul, puși la colț.

Se vorbește foarte des despre iubirea supremă pe care o mamă o poartă copilului ei. Și auzim prea des de la mame: “copilul meu este viața mea”, “fac orice pentru copilul meu”, “copilul meu contează întotdeauna mai mult decât mine”. Dar există o vorbă, și cred că este foarte importantă: “dacă dorești să îți ajuti copilul, ajută-te mai întâi pe tine însuți”. Chiar și atunci când călătorim cu avionul, ne este indicat faptul că în caz de necesitate, mai întâi ne punem noi masca de oxigen înainte de a face asta pentru copil. De ce? Pentru că dacă nu ne ajutăm și nu ne iubim noi înșine mai întâi, ca să ne fie nouă bine, cum putem ajuta copilul, cum îi mai putem insufla ideea de bine? Ce exemplu îi putem da? Cu toții suntem unici, compleți și desăvârșiți, suntem copii ai lui Dumnezeu (oricare ar fi ideea de Dumnezeu al fiecăruia dintre noi), avem scânteia divină în noi, orice s-ar întâmpla, orice am face de-a lungul vieții.

În momentul în care dezaprobăm o persoană sau o situație neplăcută ce are legatură cu acea persoană, ne facem rău singuri. Dezaprobând, generăm o energie negativă, energie care se află în noi. De acolo vine. Toate gândurile negative, toate cuvintele negative generează o stare de spirit negativă. Odată ce conștientizăm măcar acest lucru, viața ni se poate schimba în bine. Ne putem da seama că nefericirea legată de o persoană sau o situație este de fapt propria operă. Și de aici este la alegerea noastră dacă vom continua în același fel sau nu.

Oamenii nu știu ce să facă pentru a se bucura de iubire. Se întreabă tot timpul cum să o obțină, nu cum să o dăruiască. În consecință sunt speriați, furioși, își fac griji, se simt frustrați. Își crează o stare negativă. Propune-ți întotdeauna să iubești, nu să fii iubit. Poți avea controlul doar asupra propriilor sentimente, alegeri, nu poți controla ceea ce alții aleg să facă sau să simtă. Dorește-le întotdeauna oamenilor să își îndeplinească propriile dorințe, nu aștepta de la ei să facă ce vrei tu. Atunci legea atractiei va lucra spre binele tău și conform zicalei “bine semeni, bine culegi”.

Atunci când în viața ta apar persoane sau situații neplăcute, în loc să arăți spre altă persoană sau sițuație și să pasezi astfel responsabilitatea, generând astfel o energie negativă, poți alege să te întrebi: “ce caută această persoană / situație în viața mea? Ce lecție a venit să mă învețe? Astfel vei putea transforma dezaprobarea în aprobare, în acceptarea a tot ceea ce ți se întâmplă. Pornind de la premisa că nu există om care să nu caute iubirea prin acțiunile sale.

Indiferent de trecut, pe care oricum nu îl mai poți schimba, indiferent de ceea ce experimentezi în prezent, poți alege să renunți la gânduri sau cuvinte negative, poți renunța la regretele legate de trecut, bazându-te pe cea mai importantă iubire pe care o poți experimenta oricând, în orice situație: iubirea de sine. Cultivă-ți puterea interioară, iubirea ce se află în interiorul tău. Puterea ta este mai mare decât crezi tu! Ai încredere în ea!

 Namaste! 🙂

1 Comment

  • laura says:

    asta cu iubirea de sine imi place cel mai mult! de cand am inteles sa ma iubesc intai si intai pe (inca nu 100% dar sunt in mari progrese!) toate lucrurile merg mult mai bine!

    asta nu inteleg mamele mai ales, ca ele vor sa se “sacrifice” , ca daca ele sunt happy si copiii lor vor fi happy, si vice-versa

    pup cu drag

Leave a Comment